Antonia. Povestea neştiută de paparazzi

  • 19741 afişări
Antonia. Povestea neştiută de paparazzi

Cea mai vânată vedetă a momentului din showbiz-ul autohton s-a născut în primăvara lui '89, a copilărit în America, a cochetat cu moda, a devenit cunoscută în 2010 cântând Morena, a cucerit rapid un public larg şi a reuşit să câştige, de la an la an, tot mai mult la capitolul popularitate, dincolo de orice controverse personale. Antonia ne place pentru că, în ciuda succesului de necontestat şi a paparazzilor care nu o scapă din obiective, a rămas ea însăşi.

Fotografii: MacriStudio; Realizatori: Andreea Macri şi Alexandra Caspruf

Într-o clădire din nordul oraşului, Antonia poartă o rochie lejeră şi tenişi coloraţi. Piele bronzată, privire acoperită de gene atât de lungi, încât sunt primul lucru pe care îl observi la ea. Şi zâmbetul. Zâmbeşte aproape tot timpul, făcându-te să te întrebi dacă e ceva studiat. Însă când vorbeşte îţi câştigă repede încrederea. O astfel de naturaleţe nu poate fi mimată. mereu crezusem că atunci când muzica te transformă peste noapte în star, a doua zi te vei trezi cu toate figurile din arsenalul unei dive, dar aveam să aflu că Antonia Clara Iacobescu nu este posesoarea unui astfel de arsenal. 

Bilanţul unei veri prea scurte

Când vara încă nu se instalase oficial, Antonia lansa single-ul Wild Horses, pe care aveam să-l tot auzim pe plaje şi pe posturile de radio. „Vara asta a trecut prea repede”, spune acum. O vară plină de concerte. O vară cu prime luni de sarcină, o sarcină mai diferită decât cea dintâi, când muncise până în luna a şasea, după care plecase în Italia să nască, pentru că din luna a şaptea nu ar mai fi putut călători cu avionul.

Acum i-a fost un pic mai rău, dar „nu cine ştie ce”, în niciun caz cât să îi afecteze apariţiile pe scenă sau drumurile lungi prin ţară, pentru preselecţiile emisiunii KidSing, un talent show în juriul căruia o vedem în această toamnă, alături de Cotabiţă şi Wilmark, pe ecranele televizoarelor, la Kanal D. La audiţii, în cinci oraşe, a râs, a plâns, a văzut zeci de copii talentaţi şi s-a bucurat pentru curajul lor de-a încerca.

Ea avea emoţiile ei, căci nu are experienţa vorbitului în faţa camerei. „Eu sunt mai mult cu cântatul”, îi place să spună. „Apoi, o vară cu probleme personale, pe care a trebuit să le rezolv”, continuă Antonia. Dar despre asta, avea să îmi povestească mai târziu. 

Când vara se încheia oficial, la final de august, o tânără din Chişinău, pe nume Dara, lansa alături de Inna, Antonia şi Carla's Dreams piesa Fie ce-o fi. Sună cam aşa: Pa-ba-pa-pam (...)/, Paranormal, paradox actual (...) Ne îndrăgostim... Are un clip retro, şi un quelque chose care te prinde.

Cât despre rivalitatea cu Inna, aflu că e doar un mit într-un showbiz al rivalităţilor. „Suntem foarte diferite, ea are un target mult mai mare în afară, lucrez şi eu pe partea asta, dar acum sunt foarte îndrăgită la noi şi, în plus, trebuie să te lansezi la tine înainte şi abia apoi afară. Dar noi ne înţelegem bine. De fapt, nu e nicio rivalitate.”

Întoarcere în timp. America

„Sunt amintiri atât de frumoase. Mă gândesc adesea la copilăria mea, pe care nu aş schimba-o cu nimic.” A crescut într-un mediu de care era extrem de ataşată, unul tipic americănesc, dominat de o mentalitate liberă. Prima dată, se mutaseră în Utah, apoi, pe când ea avea 12 ani, în Las Vegas.

„Părinţii mei, pur şi simplu, au plecat în America pentru o viaţă mai bună, fiindcă ştim cât de greu e aici, la noi. Eu nu am apucat să simt, m-au cam salvat din astfel de greutăţi. Bineînţeles, a fost greu şi acolo, pentru că au început de la zero. Noi eram o familie, or e altceva când te duci tânăr şi singur, de capul tău, în America. Mereu am apreciat la părinţii mei că au decis să-şi refacă viaţa undeva unde nu cunoşteau pe nimeni şi cu un copil după ei.” 

Îşi aminteşte o zi de pe când avea 8-9 ani şi locuia în Utah. „Mergeam cu mama prin mall, când ne-a abordat un bărbat de la o agenţie de modele, propunându-ne să iau câteva cursuri, că vede potenţial în mine. Mama s-a întrebat iniţial dacă nu vrea doar să ne ia banii, dar m-a înscris, totuşi, la agenţie.” Au urmat primele job-uri de model, fotografiile pentru cataloagele cu haine de copii. Aici, Antonia întrerupe povestea, ca să-mi arate poze cu ea de atunci, pe ecranul telefonului. „Uite, sunt eu, micuţă! E funny că mama mi le-a trimis chiar azi...” 

Şi apoi, se mutaseră în Las Vegas, schimbase agenţia de modele, nu mai era chiar o fetiţă şi modeling-ul devenise job. „Dar nu m-a pasionat niciodată. La 10 ani, am început să iau lecţii de canto şi de pian. La pian, nu-mi dădeam interesul, iar părinţii mei nu-şi permiteau să plătească aiurea. Azi, ar fi fost frumos să ştiu să cânt la pian. N-a fost să fie.” În Las Vegas, câştiga banii ei din job-urile de model.

„Aşa am învăţat eu cum se administrează un cont. Părinţii mei îmi spuneau mereu să pun jumătate din bani în cont, mă învăţau cum e viaţa, şi mie mi-a intrat asta în cap.” La 16 ani, avea să refuze o echipă de producători locali din Las Vegas, care o invitaseră să înregistreze câteva piese. Dacă proiectul ar fi prins, ar fi trebuit să renunţe la şcoală sau să-şi continue studiile la distanţă, dar, oricât de încântată era că în sfârşit i se dă şansa să ajungă cântăreaţă, a decis să termine mai întâi şcoala.

Oricum, ea ştia că şanse or să mai fie. Continua să facă prezentări de modă. Avea 17 ani când prezentase pentru La Perla. Departe de a fi o mare pasiune, îi plăcea moda. Adolescenţii americani lucrau de la 16 ani, în supermarketuri, oriunde, iar la 18 ani îşi părăseau casele părinteşti. „Job-ul meu nu era ceva obişnuit şi mă consideram norocoasă, dar tot aveam în cap că o să fac muzică”, spune azi.

Plănuia ca după liceu să meargă în California, la Los Angeles, să studieze muzica şi să încerce să se remarce. „Eram convinsă că nimic nu se întâmplă peste noapte decât dacă ai un super-noroc.” În loc de asta, după liceu s-a întors în ţară cu părinţii. 

„De când am venit aici, am intrat în priză şi viaţa mea s-a schimbat cu totul. A fost ceva neaşteptat, niciodată nu am zis că scopul meu e să devin cântăreaţă aici. I-am mai auzit pe unii: Antonia a venit aici să facă muzică, pentru că nu avea nicio şansă în America. Nu. Eram conştientă că acolo e greu. Dar nu de asta am venit.” Între timp, în America nu s-a mai întors niciodată.

Înapoi în România

Chiar dacă Denise şi Mihail Iacobescu, părinţii ei, nu s-ar fi întors în acel septembrie 2007, Antonia plănuia să revină ca să-şi vadă rudele şi să afle mai multe despre România. „Practic, de la 5 la 18 ani, mi-am văzut o singură dată bunica. Doar ea ne-a vizitat în America. Nici nu-mi cunoşteam rudele de aici.”

Nu după mult timp de când revenise în ţară, agenţia  de modele cu care lucrase în Las Vegas a anunţat-o că era dorită de o agenţie din Italia şi a plecat spre Milano. Nu era obişnuită să călătorească singură şi recunoaşte că e genul de om care preferă oricând compania. În Italia, a intrat în adevărata lume a modei, cu shoot-ing-uri, competiţie strânsă, nenumărate fete, zeci de castinguri.

Dar nu i-a plăcut. „De acolo, m-au trimis în Turcia. Deja eram într-o perioadă când părinţii mei nu mă mai puteau ajuta financiar. Am rezistat câteva luni bune singură acolo, cu veniri şi plecări. Azi nu-mi vine să cred. Era o schimbare. Nu mai eram copil. La întoarcere, l-am cunoscut pe fostul meu soţ, cu care aveam să stau patru ani.” S-au căsătorit după naşterea Mayei Rosaria Castellano, fetiţa lor astăzi în vârstă de 4 ani.

Începutul succesului

Tot la întoarcerea din Turcia a început şi cariera ei în muzică. L-a întâlnit pe Tom Boxer, care a invitat-o la studioul lui. „Nu voiam să mă bag. Să cânt R&B era my american dream, or din ce auzeam la radio, aveam impresia că aici se fac numai piese dance. Ştiu că mi-am zis: mai bine să aştept, poate să merg la Londra...” Tom Boxer insista. Doar să încerce.

Într-o zi, a mers la studioul lui cu o prietenă. El i-a arătat o piesă nouă. „Vezi că o să apară la radio, o să intri într-o lume de vedete”, i-a spus. „Cât mă umflă omul ăsta”, s-a gândit ea. După doar o lună, era în maşină şi a auzit piesa la radio. Roses on fire. Nu-i venea să creadă. Promovare, emisiuni. A doua piesă a fost Morena, difuzată şi dincolo de graniţe, ceea ce a declanşat adevăratul succes. „De atunci, pot să spun că am început să mă simt cineva, un personaj din muzica noastră. Deveneam  cunoscută.”

Dintre dragoste şi muzică

„Şi fix când era acest boom, am rămas însărcinată şi m-am retras. Mereu mi-am dorit copii. Atunci totul era OK pe plan personal, eram susţinută şi aveam încredere că va fi uşor să revin în showbiz. Nu vreau să consider că am pierdut trenul. Într-adevăr, când m-am întors, după naştere, a trebuit să mă refac, dar nu am simţit că trebuia să o iau de la zero.” Era nevoie de încă un single la fel de tare, atâta tot. A continuat să lanseze piese.

„Dar, cu toate problemele personale, la un moment dat nu m-am mai focusat pe muzică. Iubesc ce fac, dar problemele mele mă înfundau. A fost o perioadă când nu m-am implicat suficient în muzică, dar mi-am revenit. Piesa Marabu a avut succes şi afară, la fel şi Wild Horses. Dar de aici până la a avea concerte în străinătate e un drum lung. Lucrăm la asta!”

Antonia nu a lăsat niciodată impresia că viaţa ei personală a trecut pe locul doi, după muzică, ceea ce o face să nu se încadreze în categoria fetelor care îşi doresc să fie vedete cu orice preţ.

„Dar vezi că e rău şi aşa, şi aşa. Acum mi se spune că aleg cariera în detrimentul fetiţei mele, Maya, însă lumea uită că am făcut, totuşi, un copil atunci. Mi se mai spune că nu te apuci să faci copii dacă nu poţi avea grijă de ei. Nu e chiar aşa. Şi femeile cu job-uri normale au nevoie de ajutor. Şi mama mea mă lăsa cu cineva şi nu era vedetă. Pe noi se pune o mai mare presiune şi nu e corect, pentru că suntem egali. Judecând aşa, nici femeile doctor poate că nu ar trebui să aibă copii.”

După prima sarcină, stătuse în Italia până când fetiţa ei împlinise trei luni, ca să poată să zboare. Apoi, se întorsese aici, se întorsese la muzică.

Antonia întrerupe povestea când primeşte un mesaj de la mama ei, care îi mulţumeşte pentru flori. Aşa face ea, uneori îi trimite buchete de flori la birou. „Mi-e drag”, îmi explică simplu. Aflu că mama ei, de meserie estetician, se ocupă acum de design interior. În această perioadă, Antonia face tot posibilul să îşi protejeze familia. Paparazzii o pot urmări noaptea pe ea, deja s-a obişnuit, ştie când să se plimbe în viteză pe străzi, pentru a i se pierde urma, înainte să oprească în faţa casei.

„Întrebarea este: cariera ţi-a afectat sau nu viaţa personală?”

„Când l-am cunoscut pe fostul meu soţ, eu nu eram vedetă. Atunci, el m-a susţinut. Nu ne-am despărţit din cauza carierei mele. E funny că mi se reproşează acum, după ce s-a terminat şi sunt în divorţ, că nu am timp pentru copil şi că am ales cariera, dar cât am fost căsătorită nimeni nu mi-a spus asta. Poate el a simţit-o în sinea lui, dar a tăcut. Nu mi-a dat nimic de înţeles. Când am rămas însărcinată, am stabilit împreună că e OK să-mi continuu cariera. Poate pe parcurs nu i-a mai plăcut aspectul ăsta. Chiar nu ştiu. Cert e că nu de asta ne-am despărţit.” 

Despărţirea care a făcut înconjurul ziarelor

În ciuda oricăror titluri scandaloase care au ţinut primele pagini ale atâtor publicaţii, Antonia nu consideră că despărţirea ei de Vincenzo Castellano a fost una dramatică.

„Nu ştiu dacă eram prea mici sau e vorba doar de mentalităţi diferite. Oamenii mă pot întreba: de ce nu ţi-ai dat seama de la început? Dar în primii ani de relaţie, căci începutul nu înseamnă doar câteva luni, te gândeşti că veţi mai învăţa unul despre celălalt, că fiecare va mai lăsa de el şi că  o să fie bine. Sau te îndrăgosteşti şi laşi orice altceva deoparte. Îmi pare rău când mă gândesc la ce se întâmplă cu copilul. În privinţa mea, cred că din fiecare experienţă de viaţă e o lecţie din care ai de învăţat. Pentru mine, a fost una mai dură, fiindcă nu te joci cu familia şi cu astfel de lucruri. Ştiu că aşa a fost să fie, nu am avut un plan să îmi fac o familie şi apoi să ajungem aici. Ne-am despărţit civilizat, iar războiul a început apoi.”

Cuvântul ăsta, „război”, nu îi place deloc. „Nu e un  război”, adaugă. „Însă pentru mine e ciudat tot ce se întâmplă, se schimbă atâtea vorbe răutăcioase.” 

Post-despărţire, procese, optimism 

Până atunci nu înţelesesem mare lucru din ceea ce auzisem despre procesul pentru custodia Mayei. Erau atâtea zvonuri. Ba că dosarul ar fi fost mutat din România în Italia, ba că ar fi rămas aici. „Eu am două dosare”, mi-a spus Antonia. Încercam să nu o întrerup.

„Pare dur ce o să zic. Un dosar e de răpire a copilului şi se judecă în Italia. Căci eu pot să merg să-mi văd copilul, dar nu e de ajuns, vreau să îl iau şi la mine acasă, să-l învăţ şi despre familia de aici. Până la urmă, e pe jumătate româncă. Celălalt e pentru custodie şi pentru divorţ, care se judecă împreună aici, unde ne-am şi căsătorit. Copilul fiind născut în Italia, e mai complicat. Certificatul ei e făcut acolo, ea are cetăţenie în ambele ţări, având părinţi de două naţionalităţi diferite.”

Îi e frică? „Dacă ţi-e frică, nu ai nimic de câştigat”, îmi zice. Rămâne optimistă. De ce să-i fie frică? A luat în calcul tot, e pregătită pentru orice.

„Nu mă gândesc că se va întâmpla ceva rău. Tot ce am făcut eu a fost după despărţirea mea. Legal, încă sunt căsătorită, pentru că formalităţile durează. Dar, sufleteşte şi moral, relaţia mea de acum a început când cea dinainte deja se încheiase. Şi nu se încheiase cu vreo dramă, cu vreun plec pentru că tu m-ai înşelat. Subiectul e controversat, căci eu mi-am refăcut viaţa prima, într-un timp scurt. Şi de aici, replicile ca sigur din cauza ta ai divorţat, ca să fii cu celălalt! Dar nu aşa a fost.”

Şi Antonia ţine să puncteze că sunt cu atât mai multe răutăţi cu cât şi ea, şi iubitul ei de acum, Alex Velea, sunt cunoscuţi în showbizul de la noi. Crede că dacă s-ar fi văzut cu „un om normal, care să lucreze la Carrefour”, subiectul nu ar fi avut acelaşi impact. „Dar aşa, lumea se uită şi judecă. Totuşi, trebuie să ţinem minte că fiecare are povestea lui, cu greşelile lui, şi că nu e frumos să arăţi cu degetul, nimeni nu e în măsură să o facă.”

Tot ce îşi doreşte acum este ca situaţia să se rezolve şi să fie bine pentru toată lumea. „Eu nu-mi doresc să stea copilul meu fără tată, nu sunt eu cea care impune să stea numai cu mine. Oricum, în zilele noastre nu prea se mai dă custodie unică, numai dacă celălalt părinte a făcut ceva extrem de grav. La mine, situaţia e diferită pentru că familia lui stă în Italia, iar eu – aici. Maya va trebui să fie mai mult cu un părinte, căci va începe în câţiva ani şcoala. E ca şi cum ar fi custodie unică, deşi nu e. Dar, fie că o să câştig sau o să pierd, eu o să am drepturile mele ca mamă, pe care nu poate să mi le ia nimeni.”

De dragul Mayei, Antonia speră că ea şi familia Castellano vor reuşi să depăşească neînţelegerile şi dorinţele de răzbunare, în caz că acestea ar exista de vreo parte.

„Eu nu înţeleg această situaţie, nici nu sunt răzbunătoare. Dacă ei au o problemă, sper să o rezolvăm. Crede-mă că eu nu mi-am imaginat că se va întâmpla aşa. Omul cu care am fost e o persoană foarte liniştită. Însă în orice relaţie, când te desparţi, ambii sunt răniţi. Şi eu am suferit, la fel şi el. Atât că unul suferă mai mult. Tot ce contează e ce e mai bine pentru copil. Şi, nu ştiu dacă e OK să o zic, dar se pare că binele pe care ei au crezut că i-l fac fiicei mele e să o ţină acolo, iar eu doar să o pot vizita oricând. De fapt, aici e drama. Dar nu trebuie să fie dramă, dacă decizi să nu fie. Uneori, am impresia că vor să o ţină departe de adevăr, să nu vadă că eu îmi refac viaţa. Uită că fiecare îşi reface viaţa. Numai că unul mai repede decât celălalt. Suntem tineri. Eu am 25, el are 27 de ani, nu ai cum să stai singur. Iar, pentru că eu mi-am refăcut viaţa înaintea lui, nu înseamnă că sunt un exemplu negativ pentru copilul meu sau că îi fac rău. Ca părinte, şi mai ales despărţit, trebuie să te gândeşti şi la copil. Pe cine aduci în jurul lui? Nu o să stau cu vreun psihopat. Sunt aspecte logice. Totuşi, dacă vrei să fii rău, poţi spune tot felul de lucruri. Dar, dincolo de toate, nu cred că are nimeni dreptul să-ţi ia copilul.”

În toate fotografiile cu Maya, pe care Antonia le postează pe Facebook, amândouă par fericite. Îmi povesteşte cum, cu delicateţe, i-a spus fetiţei adevărul. „Copiii văd, simt şi nu e bine să îi ţii departe de adevăr. Eu mă văd cu un psiholog şi ştiu că, în astfel de cazuri, unul dintre părinţi trebuie să-i spună copilului ce se întâmplă, el trebuie să ştie că părinţii lui nu mai sunt împreună, dar că îl iubesc la fel de mult.”

Stând de vorbă cu ea, îi descoperi, dincolo de apariţiile uneori extravagante de pe scenă, o latură maternă pe care, orice vei mai auzi despre ea, nu te vei mai putea îndoi că o are. În sinea ei, şi ea simte că e o mamă bună. Deşi sunt momente când... „Nu ştii ce e în capul meu. Explodează. Sunt atâtea bârfe din care numai eu ştiu adevărul şi oamenii care vor să mă creadă. Am momente când mă întreb: de ce nu mă crede nimeni că pot să am grijă de copilul meu? Tot aud răutăţi: Antonia nici nu are grijă de copilul pe care îl are deja şi se apucă să facă altul. Nici nu mi s-a dat copilul, ca să pot să am grijă de el!”

New love, the same life

O întreb dacă toată tensiunea cu care se confruntă i-a unit mai mult pe ea şi pe Alex. Judecaţi adesea de media, Antonia punctează din nou.

„Ca artişti, avem o imagine. Unii poate că sunt desenaţi pe corp, poate că au o imagine de bad boys. Dar nu înseamnă că ei aşa şi sunt. Presiunea e mare. Nici nu mai ştiu şi nici nu-mi mai pasă de ce zice lumea, dar adevărul e că acest om m-a spijinit enorm. Alţi bărbaţi poate că nu ar fi făcut faţă într-o situaţie atât de delicată. Psihic, nu-i uşor. Căci eu trec prin certuri, conversaţii, discuţii cu avocaţi, uneori plâng şi nu mai pot şi nici eu nu mă mai recunosc. Am momente. Am speranţe. Azi sunt bine, îmi spun că e OK, a doua zi nu mai pot. Nu toţi bărbaţii ar îndura. Probabil că îl afectează şi pe el. Nu mi-a spus-o niciodată, dar eu simţeam. Într-o zi, i-am zis: dacă nu mai faci faţă, o să te înţeleg. Deşi ar fi fost dureros, aş fi înţeles.”

Au în comun atâtea – de la muzică, la fel de a fi. Ambii sunt singuri la părinţi şi vin din familii de la care au învăţat să-şi arate deschis ce simt. „Şi ştiu cum să am grijă de el, îi ştiu dorinţele, care sunt atât de simple. Nici eu, nici el nu avem mofturi de genul du-mă la Paris sau mai ştiu eu ce. Doar să mă ia de mână sau să-şi treacă degetele prin părul meu, doar de atât am nevoie.” 

Într-o zi obişnuită, el îi face omletă la micul-dejun, „şi chiar se pricepe”, iar ea, care de obicei nu bea cafea, a învăţat să o prepare „de dragul lui”. Au programe diferite, dar adesea se întâlnesc să mănânce împreună de prânz. „Şi seara ne vedem din nou acasă. Să te trezeşti cu omul pe care îl iubeşti şi să termini ziua tot cu el mi se pare cel mai important.” În ultima vreme, li se tot cer concerte comune.

„Lumea are impresia că noi le cerem. Dar nu!” Apoi, îmi dezvăluie cum, din 2015 vor planifica un mare turneu împreună, în mai multe oraşe din ţară. „Mi-ar plăcea să aducă a Jay-Z şi Beyoncé. Nu ne compar cu ei, dar vrem un show aparte.” Se ştie că Antoniei îi place Beyoncé. 

Astfel se încheie povestea Antoniei, aşa cum am auzit-o, spusă chiar de ea, într-o după-amiază de sfârşit de vară, într-o casă din nordul oraşului. Am încercat, pe cât posibil, să intervin cât mai puţin, atât pe durata interviului, cât şi mai apoi, în construirea textului de faţă. La final, Antonia mi-a arătat câteva dintre grimasele ei, cu care îşi cucereşte fanii în fotografiile postate pe Facebook, mai ales în cele alături de fiica ei. Mie mi s-au părut mereu o marcă personală a unei fete cu simţul umorului. 

P.S.: Prinsă de firul poveştii, târziu mi-am dat seama că nu vorbiserăm nimic despre stil. Combină haine feminine şi tenişi. De obicei, poate fi văzută în creaţii Pas du Tout, Murmur, 109 şi Dana Budeanu.

Articol publicat în revista The ONE/octombrie 2014, cu titlul Antonia. The Real Story.

 

 

Ţi-a plăcut acest articol?

Fii smart & chic alături de noi, dă LIKE paginii The ONE de Facebook!

Comenteaza Am mai scris despre: antonia , alex velea , showbiz , las vegas , succes , muzica
Nu există comentarii

Adaugă un comentariu

Campurile marcate cu rosu nu sunt valide!

Comentariul a fost adaugat!

Redactorii One.ro îşi rezervă dreptul de a modera comentariile. Vor fi şterse comentariile care conţin injurii, un limbaj licenţios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau la ură. Va mulţumim!