Amalia Enache, confesiuni dureroase: "M-a bântuit gândul că aş putea să-mi las copilul singur pe lume"

  • 1014 afişări
17 octombrie 2018
Amalia Enache, confesiuni dureroase: "M-a bântuit gândul că aş putea să-mi las copilul singur pe lume"

Galerie foto

Amalia EnacheAmalia EnacheAmalia EnacheAmalia Enache

 Amalia Enache a trecut prin momente de cumpănă.

După ce şi-a pierdut mama bolnavă e cancer, prezentatoarea Amalia Enache a fost urmărită de gândul că şi ea ar putea avea aceeaşi soartă cruntă. Cel mai mult a măcinat-o gândul că fiica sa Alma ar putea rămâne orfană la o vârstă fragedă.

După modelul Angelinei Jolie, vedeta tv a mers la o clinică, unde şi-a făcut testarea pentru mutaţiile BRCA1 şi BRCA2.

"Celor care trăiţi ca mine, sub ameninţare, vă recomand să scăpaţi de teroristul acela nevăzut care vă ameninţă şi, oricare ar fi rezultatul, veţi şti macar cu ce exact aveţi de luptat.

Când medicul îmi explicase la telefon care este starea mamei mele dincolo de aparenţe (noi credeam că are o pneumonie, o viroza mai nărăvaşa sau aşa ceva) a fost ca şi când mi-ar fi zis că a murit deja într-un accident. Nu mi-a lăsat nici cea mai mică speranţă, deşi până în clipa aceea nimic nu m-ar fi putut face să mă gândesc măcar la aşa ceva. Cancerul părea până atunci una dintre acele ameninţari care li se întâmplă altora, mama avea 58 de ani, mergea la serviciu, fuseserăm în două vacanţe în străinătate în acel an, primele ieşiri din ţară pentru ea, părea într-o formă dintre cele mai bune.

Aşa că prima dată când am citit despre mutaţiile genetice BRCA1 şi BRCA2 a fost atunci, când am aflat diagnosticul îngrozitor al mamei mele, cancer ovarian în stadiul 4, şi căutam febril informaţii despre boala aceasta înspăimântătoare şi ce a descoperit ştiinţa să facă în privinţa ei.

După şocul iniţial, cu cât citeam, cu atât părea că boala s-a apropiat de mine cu viteza unei torpile care o lovise pe mama şi urma să ricoşeze în mine. Am citit despre mutaţii şi am întrebat încă de atunci medicul oncolog cum pot afla dacă am moştenit sau nu genele ei, mai simplu spus. Era în urmă cu 10 ani şi nu, în România nu se putea încă face analiza. Apoi, mi s-a părut prea scump şi complicat de trimis în străinătate şi nu era vorba atunci despre mine, toate eforturule trebuiau făcute pentru mama. 10 ani am trăit nu cu aceasta spaimă, nu, ci cu certitudinea că acesta îmi era destinul. Am văzut la mama mea galopul spre final, chinul, neputinţa medicilor. Am văzut moartea în forma ei cea mai insinuoasă şi perfidă şi necruţătoare. Mereu cu gândul că poate este pur şi simplu o fatalitate cu care nu ai cum să lupţi.

Am citit încă de pe atunci despre femeile din Statele Unite care decideau să-şi facă histerectomie şi mastectomie totale, din pricina acestei ameniţări. A venit şi povestea publică a Angelinei Jolie, care a făcut acelaşi lucru. Dacă ea nu a avut altă soluţie , oricare dintre noi, celelalte femei cu acest risc, ce altă soluţie să avem?! Şi când e mai bine să faci intervenţia?! Cât mai repede, desigur.

În urmă cu aproape 2 ani am devenit mamă. Printre gândurile cele mai negre ale oricărei femei cu copii, mai ales ale uneia care şi-a pierdut mama, este acela că ar putea să păţească ceva şi să nu mai aibă grijă de pruncul ei. Că aş putea să-mi las copilul singur pe lume, a fost un gând ce m-a bântuit.

(...) Analiza în sine este un fleac: o probă de sânge. Aşteptarea, 3 săptămâni este poate cu emoţii. Eu, v-am spus, aveam deja certitudinea că am această mutaţie, aşă că nu am m-am frământat prea tare, mi-am văzut de viaţă fără să mă gândesc decât în treacăt că sunt in faţa unui moment de cumpănă. Ştiu ce înseamnă să simţi că nu poţi respira de emoţii şi că minutele sunt ani până vin nişte rezultate de la amniocenteză, am trăit asta în sarcină. Acum, în schimb, mă gândeam doar cum să primesc veştea deja anticipată de mine cât mai împăcată. 

(...) Vestea a venit înainte de ziua mea. "Nu au fost identificate variante patogene în genele analizate care să ateste caracterul ereditar pentru cancerul de sân sau ovar". Ştiti când spuneţi că nimic nu vă doriţi mai mult decât sănatate? Ei, bine, anul acesta eu am primit cel mai frumos cadou din lume de ziua mea odată cu această veste. Drobul de sare s-a sfărâmat.

În România, testele genetice sunt folosite aproape în proporţie de 100% de oameni cu diagnostice cumplite care încearcă să găsească cel mai ţintit tratament.
România ocupă un prim loc în Europa la numărul de decese cauzate de cancerul de sân, ovarian sau col. Mai ales, din cauza lipsei de investigaţii medicale preventive",
a scris Amalia Enache pe contul de Facebook.

Ţi-a plăcut acest articol?

Fii smart & chic alături de noi, dă LIKE paginii The ONE de Facebook!

Comenteaza Am mai scris despre: amalia enache